BESTIA

• 7 pixuri si 4 pungi din partea lui Geoana.
• 3 caciuli, 3 fulare si 3 pixuri din partea lui Antonescu.

Etichete: diverse, idioti, intamplari, timp

Este probabil cea mai crucială întrebare când vine vorba de un prieten sau o cunoştiinţă, apare ca o testare pentru viitorul prieteniei sau este un "leap of faith"(saritura cu credinta). Totodată eşti pus în situaţia de a reflecta puţin, nu neapărat asupra ta, ci a celui care ţi se adresează. Cel puţin eu, niciodată nu am fost pregătit de această întrebare, mereu mi s-a părut ca o povară sau ca o trezire la realitate. Răspunsul dat în general este un "NU" categoric, nu-mi place să-mi pierd controlul de sine sau să fiu experimentul cuiva.

Etichete: diverse, Vicentiu scrie

Cum se întâmplă cam de fiecare dată când ţi-e foame şi eşti pe stradă, trebuie să-ţi apară din neant câte un Fornetti în cale, dăla de miroase de la 200 m distanţă, să ştii clar că e acolo, însa stomacul tau nu se linişteşte aşa cu una-cu două, trebuie să-i faci pe plac...nu?



Mai sunt evenimente când unele funcţii cognitive îmi sunt preluate de diferite organe, de data asta stomacul mi-a zis "băăă mi-e foame" aşa că m-am îndreptat către cel mai "high-class" Fornetti. Bun, erau şi două pitzi în faţa mea, tare nehotărâte, tipic lor. "Auzi fată, dar mie mi-e pofta de dalea!" arătând către vitrină "Auziţi, alea sunt calde?!" o întreaba pe vânzătoare - şi tot aşa timp de 5 minute. Am turbat efectiv să le văd în halul ăsta de nehotărâte, mă întreb oare cât stau să-şi aleagă o bluza din "moll".



Cu chiu cu vai, se hotărăsc la nişte pateuri într-o pungă "king-size" (adică îndeajuns să hrănească toată Somalia) şi în timp ce se uitau cu extaz la conţinutul ei, vânzătoarea priveste către mine cu nişte ochi mai veseli decat înainte, bucuroasa intr-un fel sau altul ca a scapat de nebune. "Ce pot să vă dau?" - mă întreabă ea "Două gloanţe...şi o pernuţă cu fagure şi vişine" îi spun eu cu un mic surâs în colţul gurii. Bun, ce a urmat este demn de teatrul de comedie, vânzătoarea a început să râdă frenetic şi pitzi mi-au aruncat nişte priviri de parcă ar fi vrut să mă transform în ceva ne-omenesc.

Etichete: cocalari, fun, idioti, intamplari, pitzi, timp

Timp de 12 ani data aceasta prevestea începerea şcolii, deja devenise o obişnuita. Acum e ciudat, dacă ies p'afară văd tot felul de copchii cu geamantanele-n spate, speriaţi până şi de umbra lor, târându-şi zilele către o unitate de învăţământ. Trebuie să mă dezobişnuiesc de chestia asta, deja am scăpat de un ciclu de învăţământ...obligatoriu, toţi ghimpii vor ieşi acum la suprafaţă, se va vedea cine a trecut clasa doar că a venit mămicuţa cu pacheţelul la profesor. Abia aştept să-mi întâlnesc foştii colegi (de liceu) peste câţiva ani, sunt curios câţi o să fie măturători pe stradă...sau caţi reuşesc să ia bacu' până atunci. Da, sunt rău, dar pe dreptatea mea.

Cred că această dată de cincisprezece septembrie o să îmi aducă mereu amintirea şcolii generale şi mai putin a liceului.

Etichete: facultate, idioti, scoala

Blogg'eru vostru, curajos, viteaz şi toate cele, a făcut rafting (este că mă invidiaţi?). Dacă prin Bucureşti sunt deja obişnuit cu acest sport nautic de fiecare dată când plouă, acum, am avut ocazia să-l fac într-un mediu mai controlat şi cu echipament adecvat. Totul a pornit de la ideea unchiului meu, ce a rămas plăcut impresionat de prima lui experienţă de acest gen aşa că a decis să se mai ducă o data, dar şi cu nepot'su. Varmiu, Vlad, era deja inclus în ecuaţie.

Plecat-am noi trei mândrii de la hotelul nostru din Turcia în jur de ora şapte, cu un microbuz. Drumul a fost destul de greu, de munte, aşa ca ne-a luat cam trei ore până să ajungem în zona traseului de rafting ce se situa lângă un baraj. Aici ni s-a făcut instructajul cu diferitele comenzi date de către un instructor (ce se afla în spatele bărcii) , apoi n-a stat prea mult pe ganduri şi am pornit pe râu.

Pot să spun că a fost super, chit că am înghiţit apă, chit că am îngheţat în ea, m-am distrat copios pe traseul ce a durat 3 ore!

Despre filmuleţ: Recomand să-l vedeti direct pe youtube că nu degeaba m-am chinut să-i fac setări de HD. Aseară mi-au venit toate spumele pământului când Sony Visa 9 Pro imi făcea probleme la render'ing, noroc că am gasit o versiune mai veche pe un torrent. (note: sunt in fata, in partea dreapta a barcii)

Etichete: fun, Rafting, soare, vacanta

Am plecat cu chiu cu vai în jur de ora cinci, o oră inumană de a te trezi, d-apoi de a pleca. Vama Giurgiu ne aştepta cu "porţile" deschise, însă sentimentul nu a fost reciproc din partea bulgarilor care erau ei moţ, să ne verifice de 2-3 ori. Drumul prin Bulgaria a fost destul de scurt dar cu porţiuni mari de şosele proaste, că să nu mai spun că abia înţelegeai indicatoarele de oraşe. Cu turcii n-am avut probleme în acest domeniu, ei te întâmpină cu o autostradă modernă, iar Istambulul are cate 5 benzi de circulaţie pe fiecare sens, iar între ele sunt plasate alte două benzi destinate transportului public de persoane . Civilizaţie, nimic altceva.

Oraşul Istambul e o chestie mamut, cam p'aci s-au consumat primele doua zile. De fapt prin bazaruri si magazine, turcii având o varietate de fake'uri la dispoziţie pentru achizitionare. Firme cu renume stăteau pe tarabele turcilor: Prada, Gucci, Lacoste etc; cam toate brandurile de care a auzit tot prostu', inclusiv cocalarii şefi ce se perindeau p'acolo. A auzit cineva de Jimmy Choo? Nu. (vreau doar să subliniez că există o groază de alte firme la fel de bune dar nu la fel de purtate de ţăranul de rând)

Părăsind oaza contrafacăturilor, un paradis al narghilelelor, covoarelor şi diferitelor vase, ne-am îndreptat "paşii" către obiective turistice precum Toria sau Ephesus (Ἔφεσος/Efes ), nişte "ruine" -cum ar spune mama- "interesante" -aş adăuga eu- . Cel putin ultima locaţie menţionată este superbă.

După câteva zile de şovoituri pe ici, pe colo, ajuns-am şi la destinaţia finală, casa noastră departe de casă: Marmaris- Iςmeler. Locaţia este superbă, un adevarat colţ de paradis unde marea se combină cu muntele, totul fiind scăldat într-un soare arzător (noaptea erau în general 30 °C). Mereu sunt surprins de limpezimea Marii Egee, deşi nu mi-e straină; oricum de data aceasta stăteau la "pândă" nişte peştişori ce au un obicei ciudat de a te ciupi de călcâie sau de gleznă când stai pe loc. Mâncarea din Turcia e deosebită, au multe mirodenii şi aproape că nici nu ştii ce mănânci, însă, la deserturi am fost dezamăgit: cam prea fade la gust şi aproape nici o savoare deosebita. Un lucru care mi-a atras atenţia reprezintă metoda de a atrage clientela ce se plimbă pe faleză în localurile de lângă plajă. În acest sens se organizau tot felul de show'uri cu teme diferite ce includeau: breakdance, Moonwalk (am văzut şi Waterwalk scris pe undeva lol) a la MJ, Madonna, The Robot Man etc; noi am intrat la o terasă în care majoritatea spectacolelor erau cu travestiţi. Lăsând prejudecăţile d-o parte, tipul ce s-a travestit rând pe rând în Madonna, Amy Winehouse şi Freddy Mercury a făcut senzaţie, în sensul că, ştia să folosească scena în aşa fel încât să binedispună lumea din jur. Cert e că m-am distrat copios în toate zilele.

Ma dor inca maiinile de cata turca am vorbit.

Etichete: cocalari, mare, soare, vacanta